Despre mine au spus multi – si-o spun si eu adeseori – ca sunt nascut intre Valentine’s Day si Dragobete pentru a avea parte de dragoste cu nemiluita. Asta in conformitate cu decretul emis de urzitoare, la nasterea lui Bogdan Barbieru. Asa o fi, insa problema este ca iubit am fost, nu ma pot plange. Am inlacrimat multe fete si femei. Din pacate pentru mine, nu de fiecare data fata cu care imparteam o pereche de inimi m-a iubit. Eu nu am iubit decat una. Nu sunt mereu lucrurile asezate prin valurile vietii asa cum le dorim … in afara de asta, de multe ori Valentine’s day, alias ziua indragostitilor de pretutindeni, m-a prins singur s-au la distanta de iubita. Asa s-a nimerit. In fond, consider acest import un kitsch in sinea lui, la noi in tara. Din cauza preluarii bolnavicioase si a inselatorului mod in care a fost inteleasa (trec peste detalii, ca sa nu prelungim). Ea, ziua de 14 februarie, are in sinea ei un scop nobil – mareste iubirea, o legenda nobila – pan’ cand moartea ne va desparti. Problema este ca aceste lucruri au fost uitate. Ea a fost luata drept o zi a cadourilor – trece drept un sentiment material, ca ceva cul, nu neaparat biutifaull. I s-a uitat scopul. Si de aceea printre altele reprezinta un kitsch.Cand iubesti si esti iubit e totul. Cel putin eu cand iubesc o fata imi doresc sa-I arat zilnic cata importanta are ea pe aleea drumului nostru.

De partea cealalta, direct de pe plaiuri mioritice, la doar cateva zile distanta si mai putin asteptat, soseste mai putin mediatizatul batranul copil, pururea indragostit: DRAGOBETELE. O sarbatoare a iubirii, o traditie ce se pierde in asfaltul razbunator al junglei cotidiene. Inconjurat de alte kitschuri importate, Dragobetele rezista cu greu. Macar din patriostism sau din recunostinta fata de persoana iubita, azi, am putea sa-I daruim ei o floare …

Bogdan.pingu@gmail.com

PS: Anul trecut, de Valentine’s Day, i-am oferit puiului – de acum ratacit pe alt drum – trei flori din trei mame si trei tati diferiti, in trei vaze si in fiecare vaza o floare cu o poza ce ne reprenta pe noi ca un cuplu cu un mesaj pe spate. In prima poza aparea un puisor de soricel (alintul meu pt ea) cu mesajul: “NICI MACAR CELE MAI FRUMOASE FLORI DIN LUME …”, in a doua poza eram eu cu ea la inceputul realatiei si pe spate mesajul “…NU STRALUCESTE CA TINE. TE IUBESC …”, iar in a treia poza era un pingu’ imperial (adica eu), cu mesajul “MA SEMNEZ AL TAU PT. TOTDEAUNA, PINGU.”

Scriu acest lucru nu din romantismul gestului, ci pt ca pur si simplu mi-am amintit fara sa vreau de acest “Valentine’s day”, singurul petrecut alaturi de ea (desi am fost impreuna vro trei). Si daca totul e pierdut intre noi, mai ramand in urma noastra doar un copil pe nume Amintirea, ratacesc acum in bratele altei ea. Insa, orice Valentine’s day e urat, pt mine. Atunci cand nu mai iubesc …

DESPRE NEPOTISME

in urma cu ceva ani, cand abia iesisem din liceu cu “baschetii” tociti de atrocitatile bacului (nu cel peste Dunare), am inceput o colaborare cu o firma din domeniul Marketingului (MK) si PR-ului. O firma care avea contracte mari, insa pe termen scurt, ceea ce nu il impiedica pe patron sa ofere salarii mari. Ei bine, aveam un director, pe care eu alaturi de 2-3 prieteni si in acelasi timp colegi, il porecleam Strambu’. Strambu avea o mare calitate: era un caracter puternic, care ura nepotismele. Si, desi statea stramb, judeca mereu drept atunci cand noi o mai dadeam in bara. Indiferent de rezultatele obtinute, or de numele pe care il purtai. Pe mine ma luase langa sufletelul sau, spunand: “te apreciez pentru cat suflet pui in ceea ce faci”. Intre noi – colegii – existau dese certuri, majoritatea constructive. Asta pentru ca in dorinta noastra de afirmare ne bagam peste proiectele altora. Strambu statea si analiza si ne “asprea”pe toti. La vreo trei luni de la sosirea mea in firma, Strambu ne-a parasit. Fusese implicat intr-un teribil accident rutier, in urma caruia a rezultat o casatoria cu cealalta parte implicata in accident. Adica cu o blonda superba, cu care s-a si mutat in SUA. In urma sa mi-a ramas intiparit in memorie vorba sa” “marile caractere refuza participatia la nepotisme si sa se complaca in ele sau in mediocritate, unde se ajunge de la nepotisme”. In locul Strambului, a sosit unul mai varsta, cam pe la 50 de ani, pe care l-am numit Stangaciu. A adus cu el si un container de nepotisme, plus alte lucruri asemanatoare. La o luna, eu cu cei doi prieteni am bagat demisia, continuand colaboarea cu un cotidian. Nu am vrut sa ma complac in nepotism si mediocritate si am refuzat ca sa ingenuchez in fata lui cand imi cere sa-l satisfac.

Peste un an firma a intrat in submediocritate, fapt ce a dus la faliment. Un coleg, pe care il numeam geniul firmei, si care a plecat din firma odata cu inchiderea ei este in prezent doar un profesor de MK, suplinitor. A devenit un mediocru. Vorbele Strambului se adeverise.

Anii au trecut peste mine. Eu colind in continuare pe taramuri jurnalistice, marketingiene si securiste (securitate privata). Pe ultimul taram am dat peste un alt Stangaciu dupa ce Strambu a fost demis din functie. Nepotismele sunt la loc de cinste. La fel si demisia mea, pregatita pentru orice eventualitate, cu toate ca am un salariu destul de bun pentru aceste vremuri de criza. Nu vreau sa ma complac printre nepotisme si sa ajung mediocru. Atata timp cat am tot dreptul sa fiu extraordinar.

PS: din pacate exemplele sunt enorme, iar acest lucrune transforma intr-o natie plina cu nepotisme. Priviti doar inspre batalia spre conducerea unor institutii guvernamentale. Nu conteaza daca cel propus e interlop, corupt sau n-are niciun clin in maneca cu respectivul domeniu. Important este doar sa detina functia …

***
Pasarila si rostul la ce a ramas
Posted on februarie 16, 2009 by barbieru bogdan

Marian Cozma a murit asemenea unui caine, in privinta modului in care criminalii l-au secatuit de viata. O crima oribila a pus capat viselor, intemeierii unei familii. Doar trei lovituri. Atat a fost suficient ca sa se zideasca in sufletele inmarmurite secretismele lacrimilor si agoniilor cotidiene.
Moartea sa, in fapt, ramane doar un eveniment trist. Modul in care a murit ne arata ca inca mai exista romani simpli care inca n-au uitat de valorile civice, cinste si onoare. Pentru ca Pasarila a murit ca un erou, nu a fost doar transformat in erou de catre presa avida dupa senzational. Precum in cazurile Ralph, Elodia, Madalina Motruna sau Diana Malos. Marian, alaturi de brasoveanul Lala, face parte din categoria oamenilor simpli care in modestia lor tin ascunsi un erou. nu pentru ca s-ar visa eroi sau pentru a fi in atentia ochilor din jur. Ci pentru ca lor asemenea fapte li se par un lucru normal. Pentru ca inca cred in legile civice si ale cinstei ori onoarei. Legi nescrise.
Tocmai de asta decorarea lui Marian Cozma, organizarea unui turneu de handbal in memoria sa, retragerea tricourilor purtatoare de nr. 8 si 82, amplasarea unui bust in fata unei sali sportive, precum si restul odelor, isi au, dincolo de aparente, un rost, un simbol anume. Cand un copil isi va intreba parintele de ce e acolo bustul, de ce s-a organizat turneul, parintele va spune pentru ca cinsteste un om care a murit asemenea unui erou. Ele reprezinta sau simbolizeaza binele sau corectitudine, cum simtul civic te transforma in erou si cum iubire de aproape nu tine cont de moarte. Chiar daca de multe ori a invins raul.

***
cinste tie, erou McCain

Posted on noiembrie 12, 2008 by barbieru bogdanIn noaptea in care Obama era confirmat drept urmatorul presedinte al SUA, majoritatea comentatorilor au uitat sa isi indrepte privirea spre invins si sa “decodeze” discursul sau. Un batran de 72 de ani, cu energia unul copil, care s-a batut si a crezut in sansa sa pana in ultima clipa.

Chiar de a pierdut, invinsul ramane un erou de razboi. Lucru pe care nu il poate contesta nimeni. Si poate ca ar fi putut fi si un presedinte erou. In urma infrangerii a rezultat ca este un erou al intelepciunii politice. Si-a acceptat infrangerea cu onoare, a constientizat ca a pierdut ultima sansa de a fi primul om din stat. Si in acea noapte a aratat americanilor cat este de patriot, cat de mult isi iubeste tara. Atat de mult incat isi calca pe orgoliu si va coopera cu Obama pentru binele americanilor. “Am avut onoarea sa il sun pe senatorul Barack Obama pt. a il felicita, pentru ca a fost ales viitorul presedinte al unei tari pe care noi o iubim”, declarat veteranul de razboi dupa pierderea alegerilor.

“Ii urez succes celui care a fost oponentul meu si de acum incolo imi va fi presedinte”, a mai spus acesta. McCain esti un exemplu. Cinste si respect tie!

***
Art
AUTODENUNT. IN ATENTIA ORGANELOR DE SECURITATE

April 24, 2009 | Tagged basescu, denunt, moraru, plangere penala, voronin4 Comments |

catre: – Presedintele Rep. Moldova Vladimir Voronin

*

IGPR
*

Ministrul Justitiei Predoiu Catalin
*

Presedintele Rep. Socialiste Romania Traian Ceausescu

Subsemnatul, Ioan si Bogdan nu-mai-stiu-cum, domiciliat in str. Lunga, nr.: unul oarecare, oras: idem cu judetul, identificat cu CI seria : doua litere nr.:la fel ca nr. Strazii, CNP identici cu cel din certificatul de nastere, telefon: doua mobile, adresa de e-mail: o gasiti pe blog, in temeiul tuturor articolelor din Codul de Procedura Procuroptionista, formulez – ca sa m-aflu in treaba :

PLANGERE PENALA

impotriva numitului eu;

Pt. urmatoarele infractiuni: abuz in dragoste, talharie de inima, victima a unei instigari la violenta, martor – si complice prin tacere! – la fals in declaratii, precum si pt dezvaluirea unui trafic de influenta.

In concret, in urma cu cateva ore – hai sa spunem 160-170 de zile, am asistat cum un organ de politie din Brasov a realizat un abuz in serviciu, a favorizat un posibil infractor si a instigat la violenta pe doi mici bastarzi, fratele lui cel mic fiind taximetrist pe un log*n alb, cu nr. BV XX GZI. La acest episod a participat si o fomeie ce se asemana tot mai mult cu Magda Ciumac, pe care o imita la perfectie. Aceasta fomeie, pe care o vom numi in continuare Magda 2, a declarat lucruri ce au fost dovedite ca falsuri grosolane. Marturisesc ca pe acea femeie nu am vazut-o decat odata in gara BV si cu toate acestea ea spune ca avut o relatie cu mine. De asemenea, recunosc ca am purtat urmatorul dialog cu politistul Moraru:

Moraru: Daca astia doi te bateau cu batele, ce se intampla acum?

Eu: pai tu vorbeai de unul singur, ca prostul. Dar fa-ti domne datoria, ce esti orbete sau politist?

Moraru: Tu ce zici?

N-am mai zis nimic, iar el si-a facut datoria pt care primise plicu. M-a amendat!

De astfel, am inaintat o plangere penala catre organele competente pe numele celor mai sus mentionati, pentru infractiunile fals si uz de fals in declaratii, abuz in serviciu in interes personal, trafic de influenta, infractiuni ce au fost dovedite si urma carora nu s-a intamplat nimic.

Astfel, propun:

1.

arestarea mea si a lui Becali, ca sa fim colegi de celula si sa castig un teren in pipera. La table.
2.

Deportarea mea in AMERICA, acolo unde corectitudinea mai este o stare de normalitate.
3.

Trimiterea mea in beciurile de la Chisinau de unde sa transmit in direct pt OTV.

Aceasta este plangerea pe care o inaintez, o semnez si o sustin in urmatoarele 48 de ore.

Apr
22
autodenunt. in atentia doamnelor si domnilor Cristea.pardon, a gunoaielor (1)

April 22, 2009 | Tagged denunt, dna, igpr, procuror | Leave a Comment

Subsemnatul, adica io, Barbieru Bogdan, in varsta de 22 de ani plus ceva zile, marturisesc fara sa fiu silit de cineva ori altceva, ca in data de 22.04.09, in jurul orelor 11.00 si 12.00, ma aflam la o teresa de pe strada Republicii, din municipiul Brasov. Eu eram insotit de Nico, iar la masa am fost asteptat de urmatorii, cu care m-am intalnit, adica: un redactor-sef de la o publicatie nationala, o doamna procuror, precum si un comisar din Sibiu. Eu am consumat un suc *anta, iar restul o cafea. de fiecare. Am stat la discutii circa 40 de minute. La un momentdat, bricheta doamnei procuror a cazut de pe masa iar eu m-am aplecat de am ridicat-o, atingandu-mi usor fata de palma ei calduroasa si fina. De asemenea eu am stat intre Nico si doamna de la parchet, cu care am discutat in dese randuri si chiar am zambit unu la altul, iar cu comisarul am dat la un momentdat un “give me five”.

In tot acest timp m-am simtit ca o vedeta. Din cauza ca am avut impresia ca suntem urmariti de o fata zambitoare de tanar iesit din bratele pubertatii. Asa ca am scris acest denunt care nu respecta intru totul canoanele penale, pentru ca cei care tot depun plangeri pe numele meu (care primesc mereu NUP) sa nu creada ca am cumparat si justitia, si politia. Din pacate, momentan am cumparat doar o garsoniera in Brasov.

Deci, doamnelor Cristea, nea Ioane securistule, spor la scris plangeri!
politistii in cur … te i-as trimite (3)

April 6, 2009 | Tagged hahalera 45, politia in neactiune, scenarii in ciorna, unora le place jaful | 4 Comments

Trec zilele spre cimitir, trec una câte una, pe câmpia ninsă-n timp că abia pot ca să mai simt. Ce să mai simt? Faptul că atunci când văd maşina de poliţie sunt în siguranţă, par example (că tot suntem francofoni). Când văd un tip în uniformă albastră eu nu mai mă simt în siguranţă, ba din contră, îmi ca-mi vine să înjur pentru că eu plătesc din banii mei o droaie de persoane corupte, idioate, laşe, parşive, care uită că treaba lor e să pună legea în aplicare. Care uită de munca celor care într-o inspiraţie – probabil – genială a scris acele articole, dorind să participe la crearea unei lumi mai sigure. Desigur, nu toţi sunt aşa, dar cred că sunt prea mulţi, o majoritate mare chiar.

Nu cred, de fapt sunt sigur că nu doar ai noştri sunt aşa. La alţii poate e mai rău, la unii mai bine decât la noi, în ţara asta numită România. Dar pe mine, ca român, mă interesează – în primul rând – ceea ce se întâmplă în ţara noastră. Şi încotro se îndreaptă ea. Cât despre resentimentele mele faţă de poliţie, ele nu prea există şi nici nu provin din cauză că aş fi avut eu probleme cu poliţiştii. Însă, mă doare că actele lor de corupţie se răsfrâng asupra oamenilor simpli. Oameni care dorm sub cerul liber, învelindu-se cu o pătură rămasă în urma unor jafuri imobiliare. Oameni nevinovaţi, scoşi vinovaţi pentru că trebuia scos vinovat cineva, care umple paturile puşcăriilor dezafectate, pline cu şobolani, deşi sunt acolo pentru că sunt nevinovaţi şi în baza unor abuzuri în serviciu. Persoane bătute, fete violate, tineri ucişi şi bătrâni desfiguraţi de nişte tâmpiţi care se plimb în libertate, când locul lor ar fi trebuit să fie într-o cameră răcoroasă, cu o umiditate ridicată şi mucegăită, în care şobolanii sunt regii. Persoane cândva apte de efort, azi devenite handicapate, ţintuite la pat, din cauza unor puştani de-ai lu’ taţii lor bogaţi, cărora le-o fi pus Dumnezeu Lamborghiniuri, Ferari-uri şi alte maşini tunate în faţa locuinţelor lor. Şi aici băieţaşii de bani gata au scăpat nevinovaţi. Iar lista poate continua până mâine dimineaţă, după care luăm o mică pauză de cafea şi continuăm până noaptea târziu.

Consider că sunt îndreptăţit să constat că pe lângă poliţie nu te mai simţi în siguranţă. Modul unora dintre ei de a se purta în mod discri-minant cu oamenii; prostia, corupţia, laşitatea, dorinţa de îmbogăţire, şpăgăreala şi laşitatea unei impresionante şatre din cadrul poliţiei mă scârbeşte, mă lasă rece şi nu mă mai enervează ca-n trecut pentru că ar fi sau este degeaba. Aş vrea ca poliţiştii să iubească pe toţi oamenii de rând aşa cum iubesc parfumurile tari şi şpăgile mari primite, să mă iubească atunci când îi numesc arme politice, călăi şi arme de intimidare. Şi-atunci poate că li se va trece cu vederea micile favoruri. Până atunci din partea mea, pentru cei îmbrăcaţi în uniformă albastră şi fac parte dintr-una dintre categoriile etice enumerate, există un singur loc unde i-aş trimite. Răspunsul îl ştiţi deja, e-n titlu.
Cu Constitutia la tampla. Despre tara si parinti nu se vorbeste de rau
Posted on mai 8, 2009 by barbieru bogdan

Sunt roman. Si ma mandresc cu asta. Port cu mine oriunde as fi mandria de a fi roman, urmas de’al lui Traian si Decebal, basmul Babei Dochia, regasindu-ma in intelepciunea unui Mircea – batranul care a stiut sa fie batran, in credinta unui Stefan, in vitejia unui Mihai si in dreptatea unui Tepes, cantarind lucrurile cu ocaua lui Cuza. Ma mandresc cu locurile mele natale, cu mama si tata (ca nu mai sunt nimeni ca ei), iar eu sunt unic in sangele meu de roman care imi curge in corp. Si zbor prin luceferii eminesciene simtindu-ma “nemuritor si rece”, plangand, alaturi de Labis, “moartea caprioarei”, simtind in acele momente morbidul bacovian, caci Cosbuc “batran ca vremea, stalp ramas” imi spune: “nu cerceta aceste legi/ caci esti nebun de le-ntelegi”, intr- natura pastelurizata de Alecsandri. Si ma mandresc cu faptul ca romanii “sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice” (art.16 alin.1 – Constitutia Romaniei). Sunt roman si sunt liber sa-mi spun opinia. Din totdeauna oameni curajosi au luptat pentru ca “libertatea gandirii si a opiniei, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nicio forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie sau sa adere la o credinta religioasa contrar convingerilor sale” (art. 29 alin.1 – CR). De asemenea, “Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintei si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunte sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile” iar “cenzura de orice fel este interzisa” (art.30alin1 si 2 – CR), nu de alta dar “dreptei persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit” (art.30alin.1 – CR). Si Apropo, ma mandresc cu faptul ca in teorie suntem cei mai tari, insa stiti ce: “fidelitatea fata de tara este sacra” (art.54.alin.1 – CR).

Bogdan Barbieru

cum un securist se da jmeker cu politistii. pe care ii foloseste la intimidare
Posted on aprilie 27, 2009 by barbieru bogdan

Stim cu totii ca tata aia putin cam schioapa si mai mult legata la ochi, alias dna. justitie, colaboreaza cu asa-zisele organe ale legii, care se pare ca devin tot mai ipotente. Nu de alta, dar in ultima vreme organele astea par sa aibe ca model pe verisoara lor justitie si sa-i semene tipei oarbe si schioape. Mai mult de-atat unii considera ca tipii imbracati in uniforme albastre pot fi folositi in scopuri de intimidare. Iar organul, cam moale, da din cap in sensul pozitiv. Astfel, unii chiar folosesc organele legii drept mijloc de intimidare. In fond, varianta cu organul e mai ieftina decat daca ai pune bodyguarzi, recuperitori sau ai vrea sa cumperi persoana care trebuie intimidate. Dar sa trecem la fapte! Romeo feat. Julieta vs. parinti In urma cu cateva zile, ai sa zicem 3 – 3 ani si juma’, un promitator jurnalist si scriitor cunoaste o Julieta. Cei doi devin un cuplu, sentimente puternice ca doar sunt adolescenti. Lucrurile decurg ca intr-un cuplu matur pana cand unul dintre parintii fetei comit o fapta mai violenta, mai naspa, ai sa spunem ca a batut un copil. Romeo cand primeste informatiile nu se da in laturi si scrie un material cu privire la acest eveniment. Urmeaza un episod dintr-o telenovela Lucrurile intre cei doi se complica apoi, cei doi se despart. Parintii fetei se transform in lansator de amenintari, jigniri si laude cu “pilele” lor, unul dintre parinti fiind un fost securist. Insa, dragostea dintre cei doi ramane la fel de puternica, iar tinerii devin eroii shakesperieni moderni, adica pornesc o relatie in secret. Cu toate ca fata primeste amenintari de genul: “Te dam afara din casa si te lasam pe drumuri daca mai umbli cu ala”. Amenintare provenita din partea parintilor, cam inumani. Politist intimidator, secventa 1 La cateva zile, ai sa spunem un an – un an si ceva, dupa cei doi s-au impacat parintii fetei afla. Si se pun pe treaba. Ameninta fiica cu amenintarea de mai sus, doar ca adauga: “nu faci ca noi, nu mai esti a noastra”. Astfe, tipul este chemat la o sectie de politie dintr-un orasel prahovean, unde comandatul (cu un nume care probabil deriva de la roata) i-a declaratii celor doi sau mai bines spus doar lui. Batranul securist anunta fericit: l-am facut si l-am intimidat pe tanar. Practic, tanarul a fost anchetat pentru ca vorbeste cu fata la telefon. Si chiar scos vinovat (insa fara vreo sanctiune), fara sa i se acorde prezumtia de nevinovatie. Acum, e ilegal sa vorbesti la telefon cu o persoana? In mintea unui bolnav, alde securistul, da! Acum, e ilegal sa iti vezi si sa iti saruti iubita??? Eu spun ca nu si ca asta nu e treaba politiei! In primul rand, nu e frumos sa te bagi intr-un cuplu si problemele lui. In al doilea rand, un politist cu toate doagele la cap ar fi trimis securistul la balamuc dandu-i un sut in cur. Insa, mai exista si alte variante: parintii fetei fie au avut asa-zisele pile, fie a dat plicul, fie a fost abuz in serviciu, fie au o influenta mare printre organe legii – si-asa multe dintre ele ipotente. Iar asta parca suna a coruptie. Poate D-NA cea buna va dezlega misterul. Politest intimidator, secventa 2 Cu toate aceste piedici, si cum in dragoste se si mai iarta (mai ales cand gresesti fiind obligate), indragostitii isi continua povestea, doar ca actiunea se muta din Prahova in Brasov. Si de data asta parintii fetei afla, povestea continua. Asta pana cand tanarul i-a decizia sa rupa relatia, nedorind sa distruga familia fetei. Si dupa o cearta mai dura d.p.d.v verbal se despart. Parintii fetei afla si de acest lucru (v-am unul dintre ei a fost securist) si danseaza in ritmuri de manele de bucurie. Doar ca ura lor fara margini pentru acest tanar i-a facut sa isi transforme propria fiica intr-un obiect de uz cu iz de razbunare. La cateva ore dupa despartire, hai sa zicem 11 zile, tipul este chemat iar la o sectie de politie din BV de catre un inspector Neg**la (nu facem discriminare, dar asa il chema). Chemat asa pe un ton obligatoriu prin telefon si nu prin citatie asa cum cere „procedura”. Acuzatii: aceleasi lucruri de mai sus plus ceva violenta printr-un strans in brate mai puternic J, lucru pentru care ar trebui sa se acorde inchisoare pe viata! Si in acest caz prezumtia de nevinovatie dispare, iar ca dovezi sunt aduse: una bucata martor (cu care tanarul se afla in conflict), un certificat medico-legal (CML)(eliberat la vreo 48-72 de ore diferenta). Si o relamatie facuta dupa 11 zile de la despartire. Pai, o vanataie poate disparea si dupa cateva minute sau ore, iar tu ca medic legist acorzi un CML la cateva zile. Insemna ca “money talk” si nu esti decat un medic spagar. Alte semne care ne arata ca gaborii pot fi folositi pentru intimidare consta in faptul ca fata a retras plangerea dupa circa 5 minute cand securistul nu era prin preajma dar si faptul ca asa-zisa marotra nu a dat nici macar vreo declaratie. Si tu ca un politist cu toate doagele in cap cum poti sa chemi pe cineva la politie cand chiar si reclamanta recunoaste ca nu a fost lovita!? Un gabor cinstit s-ar fi intrebat si el “de ce e facuta reclamatia la 11?”, “de ce CML a fost eliberat la cateva zile?”, de ce martora nu da vreo declaratie?”. Insa putin trafic de influenta e tot un act de coruptie doar pentru unii, nu pentru toate leprele de organe corupte pana-n fund. Daca tipul dadea plicul, lucrurile nu mai stateau asa. Asta cu conditia ca plicul sa fie mai gros J. In loc de concluzii O poveste de iubire de trei ani si juma’ distrusa. Politisti corupto sau cu catve bile lipsa. O pereche de parinti pe care ii doare fix in fund de odrasla lor, de fericirea ei, prefera s-o distruga, s-o foloseasca ca un obiect dupa vrerea lor, semn ca obiceiurile comuniste au ramas in sange. Cam asta e bilantul telenovelei. Riscam sa ajungem la parnaie nevinovati. Doar pentru ca iubim si pentru ca asa vor unii. Solutia: emigram spre SUA. Macar atat, daca nu scrie “nascut in SUA” si pe noi!

Filed under: aka style’s-ucigasul Puiului, cimitirul viselor si al sperantelor ingropate | 2 Comentarii »
Cuvantul care face presa virgina
Posted on martie 28, 2009 by barbieru bogdan

A fi virgina la 18 ani, in aceste vremuri de dezmat total, e ceva. Nici presa – asa-zisa libera – la 19 ani si ceva nu mai e virgina dinainte de majorat. Asta pentru ca batand Vantul a penetrat-o nea’ Sorin. Ea de placere a mieunat si mai venit si Felix fara protectie, nascandu-se apoi o mare de antene. Dupa o perioada trebuindu-i si o locuinta, a venit si Locic penetrand-o in urma unui “Atac”. Fata asta candva mare, adica presa, avea masina, insa lipsea benzina. Asa ca s-a vandut pe niscai litri de benzina lui Dinu Patriciu. Alina isi vinde virginitatea pentru a face rost de dineros pentru a isi continua studiile. Si tot asa.

*

Din “Cancan” din 18.03.09, aflam ca o companie aeriana irlandeza are ca angajata ca stewardesa pe numele ei Edita Bente, care in timpul liber presteaza in filme porno. Fara ea, compania ar da faliment. Astfel, toaleta avionului in care ea presteaza n-ar mai fi plina.
*

Duminica trecuta, ne spunea “ziua” ca presa ameninta cartea. Bine ca nu ia tras si un glont in cap.
*

Marti, in “Brasovul tau”, un titlu anunta ca “Ministrul Muncii anunta Apocalipsa”. Nu stiam ca ministrul muncii e si profet, e si preot.
*

Sambata, “Libertatea”, prin intermediului Laurei Andresandezvaluie ca Ionut Lutu, fotbalist, se fataia cu penisul in mana si pe langa ea. Eu, unul, nu cred. In acel an, 2006, Laura era la ca Romania. Deschisa intrarii in ea a Europei.
*

Din “Libertatea” de marti Alina Percea spune ca ma-sa s-a suparat pe ea pentru ca isi vinde virginitatea, pe bani grei!, pentru a face rost de bani pentru studii. Ea tocmai are 18 ani. E bine, altele si-au donat-o pe la 12 ani.

***
A DEBUTA CU POEZIE LA 15 ANI , sa ai succes, pentru ca apoi sa renunti la poezie si sa te apuci de jurnalism un an mai tarziu, sa reusesti si in presa, pentru ca apoi sa renunti din dragostea la o cariera ce se anunta de succes, pentru ca apoi sa te trezesti ca scrii proza si ai succes si in proza, inseamna ca ai talent, ca iubesti scrisul si mai ales ca ai curaj si putina nebunie, pentru ca exista riscul ca sa nu ai succes.
Bogdan Barbieru, caci despre el este vorba, a riscat si a facut aceste lucruri la doar 21 de ani. A renuntat la scris pentru ca spera ca si-a gasit jumatatea si o perioada a fost considerat terminat d.p.d.v jurnalistic in urma implicarii intr-un scandal cu scantei. Despre el se poate spune ca ar fi profesat cu succes in mai multe domenii in care a dat impresia ca vrea sa intre. Ar fi putut fi un manechin celebru, dar a refuzat sa se epileze pe picioare si astfel femeile din New York au pierdut sansa de al vedea. Ar mai fi putut fi un reputat medic psihiatru, care ar fi imbolavit orice minte sanatoasa. Multe persoane din lumea boxului l-au vazut drept urmasul lui Mihai Leu, dar n-a fost sa fie. S-a lasat.
A ales sa se apuce de scris si bine a facut, caci a aratat ca are talent. O perioada, a fost nevoit sa petreaca mai mult timp cu iubita si pentru scris nu prea mai avea timp. Astfel, s-a apucat sa scrie epopei pe o cutie de chibrituri, romane in patru randuri, nuvele in 15 silabe, schite si parodii pe pachete de tigari, caci este un fumator inrait.
Zilele trecute a revenit in peisajul creatiei dupa o pauza de ceva timp. A Participat la un concurs de creatie, categoria proza, si a luat locul doi, intr-o batalie cu adversari redutabili, cu carti publicate. Pe scena, la premiere, a spus doar atat: “Nu prea am cui sa multumesc pentru ca in ultima perioada c-am nimeni nu a mai crezut in mine, ba mai mult persoane apropriate au vrut sa imi faca rau. Ca urmare acest premiu este dedicat lui Alexandra, Gica si Ana”. A mai spus ca in curand va scoate o carte, alcatuita din 6 nuvele si un volum de poezii. Cartea se va numi “IN AMINTIREA SUFERINTEI”, iar capul de afis va fi “Dor de Pui”, o nuvela sfasietoare, care are la baza povestea cuplului veronez in varianta moderna. “Dor de pui” e structurata in 5 capitole si doar patru sunt gata. le-am citit. A fost printre putinele nuvele scrise de contemporani care am citit-o fara pauza. E ca un leac al tristetii, desi poate parea o banala poveste de dragostea, nuvela chiar este o opera. Dragostea alterneaza cu violenta si indiferenta, suspansul cu actiunea si linistea, teribilismul cu filosoficul, iar limbajul grosolan cu cel clasic. In plus, foloseste o tehnica inovatoare: Personajele sunt prezentate treptat prin evocarea unor intamplari, ci nu sunt prezentate sau caracterizate la inceput, la unele personaje le afli numele abia spre sfarsitul nuvelei. E o carte ce merita citita.
Cartea va apare pe piata undeva prin luna martie a anului viitor si va contine nuvele “DOR DE PUI”, “IN CAUTAREA JUMATATII”, “IUBIRILE ALEXEI”, ”JURNALUL UNUI PINGUIN”, “JURNAL POST-MORTEM”, “STARI EMO” si volumul de poezii “POEMUL POETILOR MORTI, DAR INCA-N VIATA”
NICOLAE G., critic literar
articol preluat din revista de literara
***
Pe la inceputul lui ’04, cand eram promovat de catre presa prahoveana, organizatori de evenimente culturale si alte personalitati drept un personaj care a trecut recent pragul usii ce deschide lumea poeziei, am fost invitat sa recit in deschiderea unui simpozion, la care actor in rol principal era un poet basarabean, al carui nume nu-mi spunea nimic notabil. Un poet basarabean, insa roman in tot corpul sau. Asta aveam s-o aflu mai tarziu. Aveam 16 ani pe atunci si doream sa plec pe alte meleguri, sa ma stabilesc acolo, pentru caci credeam ca tara asta, Romanica mea, nu imi poate oferi nimic. Asa gandeam atunci, insa au trecut anii si eu ma regasesc in continuare drept un menestrel ce colinda plaiul mioritic. Acel basarabean, de la simpozion, cu suflet de roman, avea un vis. Un vis pe care il spunea mereu. Sa prinda clipa cand Romania se va uni intrutotul. Era basarabean in acte, era roman in suflet si priviri. Fratii lui romani erau si unii, si altii. Era printre ultimii unionisti, nostalgic poate, care la tot pasul spunea acest lucru. Poate ca din acest motiv nu a murit impacat. N-a apucat sa vada o alta unire, a unui popor despartit de niste linii numite granite. Un popor unit prin limba si istorie. Si traditii. O natie numita romana. Sa-l fi vazut cat suflet si durere punea in vorbele sale, cand vorbea despre aceasta unire! Care intarzie sa apara. Pe undeva, faptul ca azi sunt mandru ca port sange de roman, ca sunt in Romania, patria mama i se datoreaza. Pe undeva el mi-a aratat cum sa-mi iubesc tara. De fapt, el ne-a aratat cum sa ne iubim tara. Un basarabean, cu sange de roman si cu aceeasi stramosi. Precum noi. Azi, l-am pierdut prin alta lume. Poate mai buna. Poate ca acolo granitele au disparut de mult si unirea s-a infaptuit cu mult timp inainte de sosirea lui. Cui ne-ai lasat maestre Grigore Vieru!?!
***

itilor, rezervatia naturala de imbecili | Tagged: alegeri 2008, fraudarea alegerilor parlamentare, furaciuni, metode de fraudare, nastase, pdl, pnl, politica, psd | Lasă un comentariu »
Saptamana coruptilor. A Parlamentului Coruptiei. Senzational
Posted on decembrie 2, 2008 by barbieru bogdan | Editează

Banuiesc ca aflasesi rezultatele alegerilor parlamentare an de gratie 2008. Eu inca nu. Nu pentru ca sunt neinformat, ci pentru ca stiam in mod dezinteresant cum si cine si unde va castiga alegerile, pentru ca in anumite colegii s-au facut blaturi intre candidati. Adica, ba eu in colegiul X in pe ala ca sa castigi tu, iar in colegiul Y il pui tu pe prostul tau ca sa castige coruptul meu, iar in colegiul Z il pune “Tari” pe idiotul lui sa candideze cu anonimii nostri, ca sa i-a si ei ceva.

In schimb, va prezint culisele alegerilor. Senzational, cum ar spune colegul Dan Diaconescu!

· In Mizil, candidatul PDL, Staicu si nu-mai-stiu-cum, constient ca va pierde alegerile, a blamat echipajul de campanie a lui Nastase ca i-a taiat rotile de la masina si ca i-au batut pe membrii partidului pe care il reprezinta. Ce vrei Staicule? Poate ca aveai cauciucurile prea tocite si baietii au vrut sa te fereasca de o eventuala pana! Cat despre partea cu bataia, social-democratii au negat aceste acuze. Sincer, cred ca au mintit! Pai, a iesit Nastase deputat? A Iesit! Deci, pesedistii i-au batut pe pedelisti si liberali? I-au batut!

· In satul Mircestii Vechi, Vrancea, presedinta sectiei de votare a fost o femeie de servici, cu doar opt clase terminate cu o medie extrem de buna: 6,23. Oare dupa votare, femeia a ramas sa faca si curatenie?!

· In Bucuresti, un minor, 17 ani impliniti in ianuarie, a devenit, contrar legii, presedinte al unei sectii de votare, desi cererile depuse de cei care doreau acest post au fost trecute prin filtrul autoritatilor. Dupa descoperirea acestui lucru, probabil copilul, din vina incompetentii autoritatilor, a fost asteptat acasa cu o nuia si o curea si si-a primit portia de bataie.

· “Romania libera” relateaza cum a decurs votarea in orasul Negresti, jud. Vaslui. Pana aici nimic neobisnuit, ca doar s-a votat. Nimic senzational, si altii au relata din alte locuri. Doar ca autorul o gafeaza: in titlu spune ca Negrestiul e sat, iar in text ca e cel mai sarac oras vasluian. Cine stie? Poate ca a baut si el o bere cu oamenii pe care i-a intervievat!

· Romii din Sintesti Ilfov s-au dus cu toti, fara puradei ca aia n-au 18 ani, la vot. Asta ca sa-si exercite si ei un drept si o indatorire civica. Cred asta pentru ca nici macar ei nu stiu cu cine au votat!

· La Targu Jiu, o batrana care probabil ca s-a temut ca alegerile sa nu fie furate a dus la sfintit o stampila. Asta dupa ce a votat si a fost la biserica cu stampila. Dupa care a adus-o inapoi. Ca doar ce era sa fac cu ea? Ca ciorba nu se poate? Si nici vreo doua trei firme n-avea!si a cerut puterea divinitatii poate pentru ca sa castige candidatul ei preferat si sexos? Ce draga-I batrana, asta inseamna ca nu mai are si ea macar dreptul la dorinte!?

· Elodia Ghinescu conf. legii este in vie si inca domiciliaza la adresa unde a fost vazuta ultima oara. Asta desi unii spun ca noua ei adresa ori se afla pe fundul unui lac ori in pamant. Sau dupa altii prin tarile exotice. Astfel, ca a fost trecuta pe listele pentru votare. Si toata sectia a asteptat-o cu sufletul gura sa vina sa-si exercite dreptul de vot. Doar ca Elodia continua sa dezamageasca si sa faca politia si procurorii de ras. Nici de data asta nu a fost convinsa sa apara.

· “Primul partener de negocire va fi PNL. Vrem sa refacem alianta, pt. ca urmeaza o perioada grea”, a spus Stolojan dupa aflarea rezultatelor din urne. Cred ca acestia incerca sa copieze modelul Prigoana-Bahmu’, ca tot s-a inrolat “regele gunoaielor” in PDL. Ma intreb ce le-o place mai mult pedelistilor? Divorturile cu scandal sau impacarile!

IN AMINTIREA SUFERINTEI:

- carte. se va lansa in curand. contine: “Dordepui”, “Iubirile Alexei”, “Jurnalul unui pinguin”, “Castele de iluzii”, “Ganduri nocturne”, “La umbra iadului. Scrisori catre Sandra”. “Poemul inimii”, “Stari EMO”.

Autorul Barbieru Bogdan spune: Ceea ce am vrut a fost sa scriu. sa public nu m-a interesat neaparat. asa a fost sa fie.

Fragmente:

***

Gand nocturn

In clipele in care ma simt pierdut prin reminescente, prin nopti, precum aceasta, in care stelele cad si eu ma scald in ele, prinzandu-le in mana, nopti in care greierii scot un zgomot hartuitor in tacerea iernii, imi dau seama, cuprins de o melancolie compasiva, ca incep sa devin un nocturn, ce nu poate ochii sa-i inchida pe perna ce inca mai pastreaza o mireasma din parfumul ei. Sa dau vina pe griji, ale mele sau altora, pe mireasma pernei? As putea fi dobitoc, caci imi place si sa creez cand stelele lumineaza cai intunecate, cand raza lunii dezvaluie simptomaticul romantism. Poate ca de asta nu pot sa dorm. In Mizil ploua. Aici, in Brasov, e ger. Uneori e frig si in sufletul meu. Cred, ca din cauza ca aici revad din cand in cand fragmente de trecut. Trecut frumos, imbalsamat cu clipe romantice in ploile reprimate de zambete. Nu de plangeri, nu de tristeturi molatice. Trecut ce, pe zi ce trece, devine tot mai indepartat. Din cand in cand – de la o vreme, mai rar –, chiar si atunci cand bratele unei noi “EA” ma inconjoara, resimt lipsa acelor momente. Nu am crezut vreodata ca cineva drag va uita de tot binele facut si imi face cunostinta cu acea latura care zace in noi toti, doar ca se mai intampla sa fie atat de adanc ingropata de un habotnic mortuar si profanator in acelasi timp. Sa fac cunostinta cu dusmania acelei persoane. Stiam ca lumea asta mare si larga e plina cu rautate si ranchiuna sau perfiditate. Stiam … Insa, vroiam ca lumea mea, o America pe care putini au descoperit-o cu adevarat sa fie altfel …sa le contina pe toate. Si durere, si lacrimi. Si zambet. Dar fara tradare, injunghieri pe la spate si oameni ce se tem de acceptarea adevarului … o lume mica, dar frumoasa … … Dar “EA” … vechea … ratacita acum pe drumuri tulburate, scriptate in nesfarsitul unui final nesosit … E trist, ca gandul meu nocturn, ca lumanarea dorului de vechea “EA” arde si tot arde … “De ce nu va impac…”, apuca sa spuna o amica. Ce rost ar avea …? Intrasem tineri si frumosi. Ce imbatraniti iesim si far’ de rost in tot ce-a fost! … ***

Stari emo

se pierd încet clipele tumultoasele clipe ale iubiri, spre un tărâm pe care nu îl vom mai afla niciodată, acolo unde se stinge ura şi se aprinde fericirea, undeva într-un loc ce nu va mai fi ştiut de noi. Acolo unde am fost cândva. Acolo unde am aflat pasiunea. Nu va rămâne decât locul în care totul s-a ruinat, unde fericirea s-a pierdut spre zări în care îngerii ne încălzeau în frigul timpuriu al unei   nostalgice toamne. În frumuseţea unui apus de soare, în amintirea unei nopţi petrecute sub razele lunii, să ne petrecem pentru ultima oară bucuria unei iubiri destrămate şi-apoi să ne urmăm destinul ca şi cum nimic nu ar fi fost, nici lună, nici soare, să fim doar două chipuri înstrăinate unul de altul. Tu iar vei plânge, sfâşiindu-mi inima şi aruncându-mă în ghearele suferinţei, eu iar te voi ierta, te voi chema, tu mă vei auzi. Pentru că în adâncul unor inimi ce uneori par de gheaţă sunt mereu acelaşi zâmbet, acelaşi chip. În adâncul inimii tale mă vei chema mereu, voi rămâne acolo, fără să vrei. În adâncul inimii mele vei sta ca o statuie de marmură rece, ce nimeni nu o va mişca. Dureros, trist. În restul rămas din inimă va fi mereu altcineva … ***

GAND NOCTURN – INTRE SUBLIM SI RIDICOL

Bună, fato, Puiule, dragă amică. Sunt doar un amic de-al tău pe care s-ar putea ca tu să nu-l cunoşti, chiar dacă l-ai cunoscut cândva, dar niciodată ca amic. Îţi scriu în legătură cu el. Da!, el. Bărbatul acela căruia tu îi spuneai şi încă îi mai spui Pingu’. Da!, cel care te-a luat în braţe şi te-a strâns la pieptul său de parcă ştia că, orice s-ar întâmpla, într-o zi o să te piardă. Te-a protejat. A vrut – cred că încă mai vrea – să ai parte numai de bucurii în viaţa ta. Visele tale să devină cotidian … Stai liniştită!, nu o să-ţi scriu despre cum ai trecut tu de la sublim la ridicol aşa de uşor încât şi acum, după ceva timp trecut, sălăşluieşti în ridicol. Ştii, te-a alintat pentru că erai micuţa lui, Puişorul lui pe care îl iubea pân’ la nemărginire. Ţi-a oferit tot ce îţi doreai, viaţa ta era plină şi te scăldai în raze de soare. Iar, dincolo de toate, te-a făcut să te simţi femeie în adevăratul sens al cuvântului. Ştii, o să încerc să îţi spun multe sfaturi, asemenea unui bătrân trecut prin viaţă, dar obiectiv. O să îţi arăt nişte aspecte pe care tu nici măcar nu le cunoşti sau poate nu ai putut să vezi prin acele fapte adevărul, fiind pierdută prin lumea prezentată de cineva care vrea doar să îţi pară important. Spuneai la un moment dat că dl. Pingu’ urmărea interesul financiar. Poate că ai dreptate, depinde din ce unghi priveşti lucrurile. Dacă te gândeşti la faptul că urmărea să aibă o situaţie financiară tot mai mare pentru ca vouă să vă meargă mai bine, atunci ai dreptate. Dacă priveşti scenariul gândit de trioul Vali-Ana-Iulia, colegele tale, atunci te înşeli iar prietenelor tale le poţi transmite o felicitare pentru mintea bolnavă de care au dat dovadă. Să vedem … mai spuneai că nu te-a plăcut niciodată cu adevărat. Aici, o fi adevărul mai dur, dar să ştii că ai dreptate. Pân’ la urmă cine să placă o fată aşa ca tine!? Hm …?! El nu te-a plăcut. În schimb, te-a iubit la fel ca un copil care plânge şi îşi strigă mama plecată, te-a adorat, pentru el erai icoană, erai şi luceferie. Erai ploaie caldă de primăvară, stea fără cer, înger alungat din cer. În schimb,  tu ai uitat să-i mai oferi dragostea ta pentru el, prin egoismul tău ai păstrat-o în tine, doar pentru tine. Uneori nu-i de ajuns să şopteşti un te iubesc cu un glas rece, chiar de e sincer. Dar ce ar fi fost de făcut, oare? Prietenele tale, acel trio inegalabil în privinţa supradozei de prostie pe care ne-o arată, au şi ele un loc aparte în viaţa, chiar nutreşti ceva sentimente pentru ele. Din păcate, sentimentele nu sunt reciproce. Şi ai rămas fără el, fără dl. Pingu’ (dl. că eu nu mă trag de şireturi cu el), dar ţi-au rămas colegele tale puţin-mai mult îndobitocite. Pentru cât timp? Curând vei afla răspunsul! Acest trio care în invidia lor ţi-au spus despre el că-i dificil şi că nu te merită. Cum ar fi putut ele să-l cunoască, când nici măcar pe tine nu te cunosc. Poate că singurul care te cunoaşte aşa cum eşti şi te înţelege e dl. Pingu’. Dar pe el tocmai l-ai pierdut. Tu n-ai ştiut că acelei inegalabilei mulţimi vide, alias Iulia, îi picaseră  invidia şi ura pe el pentru că el a dovedit că este un instinct clasic şi că nu va lăsa pe nimeni să distrugă relaţia voastră. Ai lăsat-o să încerce să-l distrugă, dar în final tot ea s-a „ars”. Pentru că abilitatea, caracterul puternic, inteligenţa, anticiparea mişcărilor celor din jurul lui sunt câteva dintre atuurile lui, iar acestea nu le posedă acel trioul îndobitocit, din preajma ta. Iar în ultima  vreme, când piedicile apăreau, iar drumurile erau blocate de baraje, ai dat bir cu fugiţii, fiind prea laşă pentru a-ţi asuma vina şi responsabilitatea, adevărul te-a speriat şi n-ai fost în stare să îl accepţi, ai preferat deşi erau greşelile tale să arunci vina în cârca lui dl. Pingu’. A fost mai uşor aşa. În fond, dacă te încălzeşti cu ceva poţi să arunci vina şi pe mine, chiar dacă sunt străin de greşeli. Apoi, la ceva vreme, când tu făcuse-i deja trecerea de la sublim la ridicol, aflându-te în ridicol, te-ai trezit că cineva îţi sfâşie inima-n două părţi în momentul în care ai văzut pe alta cum îl ţine în braţe, mai frumoasă poate ca tine şi de aceea în simţirea ta ai numit panaramă. Ţi-l furase pe dl. Pingu’. … Din păcate, dacă continui să priveşti lucrurile în aşa fel, se va întâmpla ceva ce ţi se va părea ciudat, straniu, iar scenariul absurd. Însă, doar acum. Ţi-ai dat uşor iubitul cel drag unei femei străine, în vălmăşagul cluburile te-ai scufundat deplin, iar la  un moment dat patul tău, înainte de somn, îţi va părea ca o raclă. În singurătatea ta, poate că îţi vei dori ca acea raclă imaginară să fie reală. Dar în urma raclei tale amici, prietene, iubit sau soţ … nu-s … Ştiu, acum pare absurd, dar mai târziu: tot ce se poate. PS.: cred că te gândeşti „oare Pingu’ ce mai face?, s-o mai gândi la mine?”. O să îţi spun eu. E bine, că doar ceea ce nu l-a ucis l-a făcut mai puternic. Încă te mai simte, te mai iubeşte, dar dragostea lui pentru tine scade pe zi ce trece în intensitate. Doar acum, braţele lungi ale altcuiva îl înconjoară de parcă ar vrea să nu-i dea drumul niciodată vreodată. ***

In fiecare noapte, inainte de somn, in fiecare dimineata, cand ma mai voi trezi, ma voi ruga pentru tine Puiule Demon, ma voi ruga la Dumnezeul nostru, Allah-ul unora, Budha altora si eretismului parintilor tai, ma voi ruga ca tu sa cazi in groapa pe care ai tai mi-au sapat-o, ca sa primesti ce meriti. Ma voi ruga ca tu sa devii tu, sa primesti exact cat poti duce, sa inveti cei aia viata, sa ai parte de ce tu, alaturi de satra ta tembelizata, mi-ai oferit. Ma voi ruga Puiule Demon in fiecare noapte de acum incolo sa poti dormi bine pentru ca dimineata sa ai forte proaspete cu care sa distrugi destine. Ma voi ruga sa ai parte numai de persoane perverse ca sa-i ofere mintii tale neprihanite ceea ce merita. Mai voi ruga sa nu te schimbi pentru ca in final sa ii alungi de langa tine pe toti si pe toate care ti-au intins o mana de ajutor si care tin la tine cu adevarat.

Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca in continuare sa ramai cea mai mizera si lipsita de caracter fiinta pe care am cunoscut-o, sa fii gunoiul si nenorocile din viata mea, sper ca nu si a altora. Sa nu te schimbi!

Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca sa mai intalnesti pe cineva care sa te poata iubi, aprecia si considera prietena asa cum esti tu in realitate, ci nu cea pe care o afisezi. Ma voi ruga sa ai o singura personalitate, ci nu doua.

Ma voi ruga pentru tine Puiule Demon ca sa te perfectionezi in arta satanica a minciunii si a manipularii si sa traiesti in teribilismul acestei arte, inconjurata de minciuni, ca din minciuni esti facuta. O sa ma mai rog sa traiesti. Sper ca vei rezista!

***

Am fost la masa si am mancat un piure de cartofi. Avea un gust cam ciudat si cam diluat. De ciorba nici nu m-am atins. Am vorbit cu Nane despre mitul “scaparii sapunului pe jos”. Mi-a zis sa stau calm. E valabilor doar in cazul pedofililor, considerati aici bulangii. In parnaie, bulangiu inseamna tip care se arde in fund.

Nane a spus ca in aceasta seara imi va povesti cum a ajuns aici, dar si despre alte jafuri executate la comanda. De astfel, a spus ca mi-l va prezenta si pe Marian Pilica, un veteran al inchisorilor, unul dintre bosi. Cica daca te pui bine cu el, te doare-n pul* pe urma. Ce-o fi, o fi! Mi-e rau. De as putea sa fac rost macar de o bila!

***

Ce pot sa zic? Valentina a plecat acasa la parintii si nu stiu de ce simt ca o voi pierde. Sau poate ca ma pierdut-o eu mai demult si nu am realizat acest aspect. Ma simt ca naiba ca am inselat-o iar cu Adelina. Nu stiu de ce, dar incep sa revin din nou la vechea meteahna: din floare-n floare. Of, of … ma gandesc ca daca am stat trei ani fara sa insel pana acum, nu pot sa mai stau inca fara alte femei … cred ca da, cu toate ca tentatiile sunt mari in jurl meu. Dar eu o iubesc pe ea, in fond cine se mai poate lauda cu cele 30siceva de femei ce le-am avut pana la 18 ani, cand am cunoscut-o pe Valentina. Sunt singur, in mijlocul acestei garsoniere. Unul dintre pereti l-am „parchetat” cu fotografii. Nu stiu … probabil ca ar trebui sa fiu fericit ca sunt cu ea si ca ea ma iubeste … dar e un imbold, ceva ce nu ma lasa sa fiu linistit …  ****

Un detinut mi-a facut rost de o carte. “Impacarea”. O carte de 250 de pagini. Am citi in vro 35 de minute cam 40 de pagini, pe nerasuflate. Plictiseala e tot mai mare. Ma bucur ca il pe Diodel coleg de camera dar ma intristeaza gandul va pleca … va fi liber din nou …asta ma bucura.

In continuare starea mea psihica e destul de proasta. Simt cum am devenit un ratat, mi-e scarba de mine, de tot ce sunt acum. Cui nu i-ar fi?!

Tremur in continuare in urma faptului ca nu am mai avut acces la nic macar o bila de cand sunt aici.

Noaptea, Diodele! Ca tu dormi demult.

***

Dincolo de nori e o stea. Lavinia // In memoriam Laviniei

Posted on noiembrie 21, 2008 by barbieru bogdan | Editează

“unde este, moarte, biruinta? Unde este spinul tau?”

Adanc zbuciumat de durere, de sentimente ciudate, ce nu pot sa le definesc. Da …, cam asa as fi inceput sa-ti scriu de ti-as fi scris in urma cu 4-5 ani. Dar n-am avut curaj, cred. Sau n-am stiut ce sa iti spun. Nu stiu … nu prea am idee de ce nu ti-am mai scris …

5 ani si ceva. De cand ai ales sau ti-a fost dat sa fii dincolo de nori, sa fii o stea printre stele asa cum ti-ai dorit. N-am mai dat pe la al tau mormant din februarie. Nu am mai vorbit cu tine de atunci. Stii, poate parea absurd, dar uneori am impresia ca tu chiar ma auzi si mai vezi cand vorbesc cu sau despre tine. Ce fraier … am fost ca nu ti-am spus ce-I in mine. Stii din februarie pana acum s-au schimbat multe …suntem bine cu toti, doar ca inca traim in speranta ca intr-o zi ne vom revedea … asta cred ca pentru inca ne lipsesti … mie enorm.

Azi ai fi avut si tu … 23 de ani …, poate sotie, poate si copil …

Cum ti-am zis, p-aci si bune, si frumoase, si lacrimi intristate. In ultima vreme, mai rar zambete … Marius s-a intors in tara, Dennis s-a casatorit in vara lui ’08, verisoara ta s-a ingajat, in cele din urma, ca director executiv si in curand va avea un bebel, Mary s-a intors la ai ei – nici ea n-a prea avut noroc in dragoste, “Scarface” a ajuns la “fier” dupa ce a caftit un politist, iar Varu’: in continuare acelasi calm procuror. Cam astea au loc pe-aici. Ah! … Eu? M-am despartit de Alexandra si oarecum incep sa ma bucur, dar n-am apucat sa ii spun de ce nu i-am daruit niciodata trandafiri rosii din sutele de trandafiri ce i-am dat, cu Andra am dat-o rau in bara …, deci, acum sunt solo, “suflet far’depereche” …
As vrea sa te intreb ce e pe acolo, pe sus … dar stiu ca nu o sa raspunzi. Poate e ceva prostec, dar uneori te simt … iti mai amintesti …?…

Ea era Ceamaifrumoasa
Eu am fost celmainebun
Si astazi iata cum apun:
Suflet sange spaima joasa –
Ea era Ceamaifrumoasa

Eu am fost Celmainebun
In genunchi rugam o piatra
Inima-mi murea curata
Si-astazi iata cum apun –
Eu am fost Celmainebun

Iata astazi cum apun –
Cine o sa-mi mai planga oare
Ochi caprui de cer odoare
Peste mine lin rasun’ –
Iata astazi cum apun

Suflet sange spaima joasa
m-au purtat prin cer prin iad
si-acum clipele ma scad
sange spaima joasa –
ea era Ceamai frumoasa

PS: O sa vin sa iti mai aduc niste trandafiri rosii … stiu ca iti placea tare mult … Eu mai stau pe aici si-apoi vin sa te vad.
De la o vreme drumurile duc spre cimitire tot mai des …

***

E noapte. Imi dau seama ca am inceput sa scriu ieri si acu e azi, dar oare exista cuvinte in care sa imi sintetizez durerea ***

No Comments »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment